Testimoniale

Mama mea a avut o viață foarte chinuită cu tatăl meu: beții, certuri, drumuri la urgență la 3 dimineața. Purta pe față semne adânci, o cicatrice lângă sprânceană și una la buza de sus. În suflet probabil pierduse șirul lor. Știu că s-a gândit de multe ori la suicid, și mai știu de asemenea că ce a oprit-o am fost noi, copii ei. Am crescut în acest mediu, am trăit mulți ani crezând că viața asta este cea normală, că toți tații ajung acasă beți și iau la bătaie toate mamele pentru că ciorba e prea caldă, prea rece, prea acră.
Când aveam 16 ani jumătate m-am îndrăgostit, prima dată în viața mea, prima mea relație. Era frumos, prezentabil, cu simțul umorului, în compania celorlalți cu bun simț. Cu mine însă era crud, arogant, gelos, posesiv. În scurt timp am ajuns ca din fata normală cu prieteni și familie, să fiu o fată retrasă, cu nimeni în jur decât el. Nu aveam voie să mă machiez, nu aveam voie să mă îmbrac în fustă, nu aveam voie să merg absolut nicăieri fără el, nici măcar în vizită la fratele meu. Obișnuia să mă amenințe că dacă voi îndrăzni să-mi iau boarfele și să plec de la el o să-mi omoare toată familia și la urmă o să mă omoare și pe mine. Ultima, ca să-i văd pe ei cum mor.
A fost îngrozitor pentru o fată de 18 ani care credea toate acestea. Aproape 6 ani am îndurat coșmarul ăsta, până l-am prins că m-a înșelat. Atunci mi-am făcut curaj și am plecat, cu boarfe cu tot. Mama mea a murit la 56 de ani de cancer la pancreas. Poate să-mi zică oricine ce vrea, eu știu de ce a murit, a murit din cauza unei vieți chinuite, din cauza nenumăratelor bătăi pe care le-a îndurat. A murit și nu a apucat să mă vadă mireasă, nu a apucat sa mă vadă fericită. Mama mea a meritat o viață bună, nu una chinuită. Și eu merit o viață bună.