Povestea Mihaelei

Numele meu este Mihaela și am îndurat 7 ani de violențe sub toate aspectele. Am sesizat semnele abuzului în timp: de la depărtarea și izolarea de restul familiei sau de colegi, la control sau agresiuni verbale. Credeam că se va limpezi situația în timp, odată cu creșterea copiilor. Însă nu a fost așa. De la vorbe urate, jigniri, injurii și până la violența fizică, sexuală, financiară, psihică nu a fost decat un pas.

 

Cum am reușit eu ? Într-o zi am decis că nu mai pot să trăiesc așa, chiar dacă asta înseamnă să las totul în urmă. Am luat copiii de mână și, doar cu hainele de pe noi, am plecat cât de departe s-a putut! Chiar dacă frica era imensă, chiar dacă nu știam unde vom ajunge , instinctul de mamă și de supraviețuire au fost mai puternice. Am primit adăpost într-un centru unde am primit suport timp de 4 luni. Acum suntem bine: și eu și copii. Am reușit să punem capăt iadului. Frică îmi e uneori și acum, dar știu că dacă am trecut pe langă moarte, pot trece și peste sentimentul de teroare.

 

Mesajul meu pentru voi este să fiți puternice. Există o cale de scăpare! Trebuie să vă ajutați și să vă informați! E bine ca societatea să ia atitudine, să nu mai eticheteze și să nu mai elimine vitcimele violenței. În loc să ne întrebăm: de ce a ajuns ea să fie într-o astfel de relație? să ne spunem: ce pot face eu ca să o ajut să ducă o viață liniștită mai departe? Este important să încurajăm persoanele care trec printr-un abuz să se elibereze de acesta și nu să le demoralizăm și mai mult. Este important să contribuim la schimbare!

Înapoi la testimoniale