Povestea Mariei

Nici nu știu cum am ajuns aici...de fapt, stiu: am luptat și încă lupt pentru a-mi redobândi stima și încrederea nelăsându-mă intimidată de acel bărbat ce obișnuiam să-l numesc soț. Am avut momente de cădere dar am urcat și mai încrezătoare. Noi nu locuiam în România pe atunci. Am avut momente în care am cerut ajutor ambasadei de la Bruxelles, mail la care n-am primit răspuns niciodată. Un senator (acum un fost senator), a încercat să mă ajute dar sfatul lui final a fost: "Fă-te frate și cu dracul până treci puntea...", ceea ce am și făcut. Rezultatul? Am jucat teatru pentru a-l convinge pe fostul soț că lucrurile sunt perfecte între noi și că îmi accept soarta așa cum era, într-o lume de jigniri, alcool și amenințări.  

 

În urma acestei perioade "perfecte" l-am convins să ne facem o minivacanță acasă cu familiile în vara lui 2016. În final am ajuns acasă și într-o lună jumătate am reușit să introduc divorțul, să găsesc loc la creșă pentru băiețelul care deabea împlinise 1 anișor, să găsesc loc la grădiniță pentru fetiță care deabea împlinise 3 anișori și nu în ultimul rând să-mi găsesc un job pe care-l onorez cu prezența și astăzi. 

 

Când credeam că într-adevăr am terminat cu o viață pe care n-o doream, fostul soț s-a găndit că ar fi bine să mă distrugă de tot făcând tot felul de acțiuni, de la amenințări la distrugeri materiale, de la discursuri nepotrivite în prezența copiilor la tortura psihică la care supune fetița și astăzi... 

 

Am obținut un ordin de protectie doar pentru mine pe care l-a încălcat și am adus probe în acest sens. Nici astăzi nu s-a ajuns în instanță, datorită timpului mult prea lung pentru așa ceva. Am cerut un nou ordin de protecție în urma unei amenințări înregistrate, clare și evidente  și am obținut un răspuns banal din partea procurorului: "A devenit o practică prea des întălnită cea de a cere din orice ordin de protectie! " ...am rămas șocată la afirmarea acesteia. 

 

Astăzi mă lupt cu șicanări dese și daune materiale făcute de el pe care nu le pot demonstra. În linii mari cam asta e povestea mea pe care vreau din tot sufletul s-o conduc spre un final fericit și să lupt pentru a crește copii educați și luptători... ÎNVINGĂTORI!

Înapoi la testimoniale