Povestea Alinei

Salut, sunt Alina. Sunt o femeie veselă și optimistă, care dorește să inoveze și să își pună amprenta în tot ceea ce face. Am avut primul job la 16 ani, lucrând în fiecare vară ca vânzător sezonier de pantofi, gogoși și clătite, iar mai apoi ca promoter. Sunt fata liberă care mergea la 15 ani la concerte rock pe plajă vară de vară și, în ciuda ispitelor, nu consumam alcool, nu mă drogam, nu făceam sex.

 

Am petrecut câte 12 ore pe zi în universitate, mergând la cursuri, seminarii, laboratoare și lucrând la proiectele colegilor. În weekenduri făceam activități promoționale și câștigam bani frumoși pe care-i strângeam pentru a merge în concediu.

 

Am avut parte de oportunități, am studiat în UK și în Olanda și am interacționat cu oameni minunați cu care și acum păstrez legătura. Sunt fata care s-a îndrăgostit nebunește la 26 de ani de un bărbat cu care mi-am petrecut ultimii 11 ani din viață. Sunt femeia pasionată de gătit, de prajituri de casă și de tot ce ține de conceptul home-made. Sunt femeia fidelă soțului ei. Sunt mândră mamă a doi băieți. Sunt o femeie căreia îi place să se întrețină și în puținul timp pe care îl are jonglează cu joaca și activități în natură, îmbinând sportul cu plăcerea copiilor, pentru a se păstra în formă și a fi atrăgătoare. Sunt femeia care s-a deșteptat după câțiva ani de violență psihică, socială și financiară și a ieșit de sub asuprire.

 

Te intrebi de ce am suportat? Ei bine, am greșit pentru că nu sunt perfectă. Am tolerat mai mult decât puteam și în timp încrederea, inovația, creativitatea, libertatea, toate mi-au fost afectate. Am clacat fizic de mai multe ori fară un diagnostic clar din partea medicilor, fară o anemie sau o boală certă, totul fiind explicat ca un dezechilibru vegetativ datorat stresului și oboselii. Am crezut că este firesc ce simt pentru o mamă cu doi copii și un job în multinațională, până am ajuns să citesc un poster al Asociației ANAIS în care erau enumerate formele violenței. În toate m-am regăsit. Trăiam într-o teroare pe care o percepeam ca normalitate, iar lipsa actelor de violenta verbală erau perioade bune!

 

Sunt cea care dupa încercări nenumărate de a mai da șanse căsniciei, s-a decis că trebuie să dea pagina dacă vrea să înceapă să citeasca un nou capitol. M-am decis să plec, să las totul în urma, soț, casă, bunuri comune, pentru a-mi regăsi liniștea și pentru a-mi redobândi puterea de a lupta pentru mine și copii. Încă nu e totul roz. Am multe probleme și greutăți dar sunt fericită că la sfârșitul zilei nu mai urmează o ceartă, că vin acasă și copiii mă îmbrățișează, că ne jucăm și facem tot ce ne trece prin cap fară să ne judece cineva pentru asta. Nu mai sunt certată pentru ca nu am aranjat furculițele spre stânga în mașina de spălat vase sau pentru că nu am folosit unealta potrivită când am pus mâncarea în farfurie. Pot citi 10 minute pe zi fară să mă simt vinovată că nu șterg geamurile în acest timp. Pot desena și compune poezii după ce adorm copiii, fară a fi considerată o mamă rea.

 

Și tu poți fi ca mine, chiar mai bună! Sunt alături de tine dacă ai nevoie de ajutor. Trebuie să conștientizezi că ești mai puternică decât realizezi și că poți depăși obstacole financiare, presiuni, amenințări și ca vei gasi calea ta spre o viață fericita. Ieși din zona de teamă sau obisnuința. Fericirea ți-o poți face chiar tu! Fii propriul tău noroc, trifoiul cu 4 foi din viața ta și fii zâna cea bună a copiiilor tăi.

Înapoi la testimoniale