Testimonials

Help other women trust that they can say #SiEuReusesc (I can do it too!). You are a survivor and your story can save lives. How did you do it?

Tell us your story
MAI MULT

Povestea Mădălinei

Am trăit într-o relație de concubinaj 5 ani de zile din care a rezultat și un copil, o fetiță.  

 

Mă obișnuisem deja cu modul de viață pe care îl aveam, eu eram singura sursă de venit a familiei noastre, el fiind casnic, stătea acasă cu fetița. Pe toată durata relației am fost abuzată atât psihic, emoțional cât și fizic. Ajunsesem într-o stare atât de proastă încât îmi doream sa mor, am avut câteva tentative de suicid. Mama a fost cea care mă sprijinea în tot acest timp, ea mi-a dat putere sa trec peste acest hop din viață.   

 

Apoi l-am cunoscut pe actualul meu soț care mi-a fost alături din prima clipă, m-a înțeles și mi-a deschis ochii în privința aceasta, ne-am mutat într-un oraș nou împreună.  Mutarea aceasta m-a făcut să mă pot rupe de relația toxică și să îmi revin din șocul trăit. De când ne-am mutat au început să mi se întâmple lucruri la care nici nu visam. 

 

 A trebuit să plătesc un preț. Fetița a rămas la tatăl ei și încă mă lupt să o aduc înapoi lângă mine. Dar știu ca voi reuși sa fac și acest lucru, să o am din nou lângă mine, sunt conștientă că necesită foarte multă răbdare și sprijin pe care am început să-l cer, mă doare acest timp petrecut fără ea. 

 

Acum simt ca am renăscut, mă simt puternică și încrezătoare că pot face orice îmi propun. Știam că nu pot trăi astfel la infinit și trebuia să iau o decizie care sa mă scoată din acea relație toxică, doar mutându-mă am reușit sa pun stop și să încep cu adevărat sa trăiesc liniștită, fără teamă și să am o viață împlinită.

TEXT

MAI MULT

Povestea Dariei

Aveam 14 ani și eram blocată într-o relație abuzivă. Blocată de frica că el își va pune capăt zilelor dacă eu plec, de amenințări, de frica că poate dacă mă voi despărți, ultima bătaie îmi va fi fatală. Ieșirile cu prietenele îmi erau interzise fiindcă se simțea pus pe loc secund, telefonul și lucrurile personale erau verificate și chiar sparte și-mi aplica constant corecții verbale și fizice dacă mă împotriveam controlului. Odată cu începutul clasei a 8-a, am decis că asta trebuie să se termine și că eu sunt singura capabilă să pun STOP.

 

Ascundeam de ceva timp de părinți chinul prin care treceam și devenisem sătulă de atâtea minciuni și lovituri acoperite de straturi de machiaj, de ascuns prin magazine sau scări de bloc atunci când mă urmărea. La un moment dat, și-a făcut chiar două conturi false, cu imagini de profil ale unor fete de pe care vorbea cu mine și mă invita să vin în anumite locuri spunând că el este cunoștința comună a noastră. Așadar, am rupt orice contact cu el: blocat pe rețelele de socializare, blocat numărul de telefon.

 

Chiar dacă a mai venit până la școala unde învățam, am fugit de fiecare dată știind că altă scăpare nu există. M-am axat strict pe mine și pe examenul pe care trebuia să îl dau la momentul respectiv. După un timp, prietenii săi au început să mă huiduiască pe stradă și nu ofereau spuselor mele nicio credibilitate sau valoare. Am ales să trec prin toate aceste gesturi ignorând dar abia după un timp, aproximativ 5 ani, am realizat de fapt că nu a fost vina mea deloc, nici măcar că am stat.

 

Am conștientizat abia acum, la 17 ani că puterea stă în vocea noastră, în capacitatea de a verbaliza ce ni s-a întâmplat și a transmite mai departe informație. Acum pot spune că sunt bine, îmi urmez plină de speranță visurile, fac extrem de mult voluntariat în timpul liber și mă lupt pentru a-mi vindeca rănile din trecut.

TEXT

MAI MULT

Povestea Biancăi

Cunosc o fată care deși trecuse printr-o copilărie dificilă, nu își pierduse speranța și optimismul, așa că avea multe planuri de viitor și lupta pentru ele. Într-o zi, aceasta fata, devenită femeie, a cunoscut un bărbat chipeș. Se regăsea oarecum în fragilitatea lui însă aprecia curajul său, cuvintele și planurile lui de viitor.

 

Foarte repede cei doi îndrăgostiți s-au mutat împreună, chiar dacă pe ea o deranjau anumite lucruri la el. Atunci s-a gândit că doar nu era să renunțe la atâtea calități pentru niște mici defecte, nu-i așa?

 

În timp, ea a observat că acționa pentru a avansa în viată în timp ce el stătea pe loc și să amăgea că viața este grea. Asta o supăra, însă și-a propus să îi demonstreze că este acolo lângă el, chiar și la rău, atunci când el este negativist. A crezut că dacă îi arată că poate reuși ea pentru amândoi, că este prezentă pentru el, îl va motiva și va face si el la fel.

 

Când au început certurile, îi era din ce în ce mai greu, însă nu voia să renunțe. Apoi au apărut certurile isterice, unde el îi reproșa foarte multe lucruri pe care ea nu le înțelegea. Timp de doi ani eroina noastră s-a confruntat cu violența psihologică, izolare, violență financiară. Totul părea foarte confuz așa că nu își dădea seama că în relația ei există o problemă.

 

Într-o zi ea a ajuns să considere că făcuse cam tot ce putea pentru a-i demonstra că este lângă el. Voia să plece din această relație dar nu știa cum, iar iubirea se transformase deja în frică.

 

Tot atunci a apărut și violența fizică, mascată sub îmbrânceli, amenințări. Arunca cu lucruri prin casă și întotdeauna îi zicea că ea a interpretat greșit. Ce nu știa el de fapt este că își spunea mereu „nu, nu interpretez greșit, știu ce am văzut, nu sunt nebuna, știu ca este așa, știu că dacă ai făcut-o odată se va mai întâmpla și alte dăți.”

 

Ei locuiau într-un apartament în chirie, un cost suportat de către ea. Însă ea își dorea ca el să plece din acest apartament și să încheie relația. După o ceartă violentă care a durat până la cinci dimineața, ea și-a dat seama că el nu va pleca niciodată și că nu poate controla acțiunile lui, doar ale ei. Atunci a luat decizia să îl părăsească. A spus familiei că s-au despărțit, însă nu și motivul pentru care nu mai sunt împreună. Nici până astăzi nu știe nimeni ce s-a întâmplat. 

 

Fata aceea am fost eu. Cu timpul, am învățat să mă cunosc și să devin mândră de mine și de decizia de a părăsi această relație. Acum am învățat să-mi ascult vocea interioară și știu că sunt eroina vieții mele.

TEXT

MAI MULT

Povestea Teodorei

Știam de când am intrat în relație cu el că nu e ok și că e toxic, pe parcursul relației doar am început sa conștientizez tot mai mult asta. Citeam despre tipuri de relații toxice, ne-am identificat pe amândoi iar eu începusem să citesc tot mai multe în ideea de a schimba ceva, de a ajuta relația dar si pe noi. Tot ceea ce citeam se încheia cu "termină relația". 

 

Pe parcursul relației a ajuns sa mă controleze tot mai mult până stima mea de sine era la pământ si mi se părea ca o luasem razna. Mi-am dat prietenii la o parte, am renunțat la job si m-am mutat împreuna cu el. Ne certam aproape zilnic ore in sir, fără sa avem vreo concluzie, pana eram epuizata. Ajunsesem sa îmi fie rușine sa mai povestesc despre asta prietenilor mei. Nu a fost violent fizic cu mine, dar era cu familia lui si cu animalele pe care le aveam. 

 

Mă mintea, mă vorbea de rău tuturor și își bătea joc de mine. Am ajuns să lucrez unde lucra și el și asta a fost momentul când am început sa îl vad tot mai mult. Era un manipulator pe care nu aveai cum sa îl faci, el făcea asta de când era mic. 

 

M-am despărțit de el spunându-mi că dacă mai rămân, nu mai am niciun drept sa mă plâng tuturor, ci trebuie sa fac ceva sa ies din toxicitatea asta. 3 ani după, m-a hărțuit constant. Îmi era frica sa îl vad pe strada, visam că el mereu ca mă prinde și mă urmărește. Mi-a stricat relațiile la lucru, a încercat si cu prietenii si familia, dar nu a reușit. 

 

Într-un final mi-am dat demisia și după ce am încercat tot ceea ce citisem ca sa mă lase în pace, a funcționat amenințarea cu "am sa dau mai departe unui specialist tot ce îmi scrii de acum încolo". In tot acest drum am fost singură și nu știam cui sa cer ajutor.

 

A urmat o serie de evaluări ale tuturor relațiilor mele cu ceilalți, am vrut sa aflu de ce ajung mereu in aceste pattern-uri si ce pot sa fac sa schimb asta, am fost nevoita sa mă uit la mine si sa realizez ca e un pattern după care am fost crescuta. Am stat câțiva ani singura cu mine încercând sa rezolv aceste aspecte și apoi când am reușit, am intrat într-o noua relație cu un tip care pentru prima oara nu intra in pattern. 

 

De câțiva ani citesc despre relații toxice, psihopați, narcisici, sociopați, victime, agresori etc - am ajuns sa recunosc semnele mici ale lor si sa nu intru in jocurile acestora. A fost un drum lung si greu, în continuare nu îi pot vedea pe toți dar am învățat să accept asta și să nu mă învinovățesc dacă reușesc să mă păcălească o perioadă.

TEXT

MAI MULT

Povestea Lorenei

După multe încercări eșuate de a scapa din această relație toxica, mi-am luat inima în dinți și am plecat la părinții mei. Ei sunt sprijinul meu în acestă viață, ei și cei doi copii. M.am hotărât să plec pentru că nu mai suportam abuzul fizic și psihic la care eram supusă. Mi-am dat seama că atât eu, cât și copii, avem nevoie de liniște. După încercările lui eșuate de a ne împăca, ultima noastră întâlnire fiind și cea care m-a pus în postura de a cere ordin de restricție împotriva lui, fiindu-mi frică pentru viața mea și a părinților mei, am depus actele de divort. Acum sunt în așteptarea primei înfățișări. Îmi doresc ca viața mea sa fie liniștita și frumoasa. Cred că doar o viața avem și suntem direct responsabili de cum alegem să o trăim. O zi buna!

TEXT

MAI MULT

Povestea Andreei

Stăteam la părintii lui și am observat că acolo era un mediu toxic. Deși mi-a mai vorbit urât în trecut sau a ridicat mâna la mine, eu speram în sinea mea că se va schimba .

 

Am rămas însărcinata și m-a lovit când eu aveam 7 luni de când purtam viitorul nostru copil. Chiar și atunci mi-am zis că o să se schimbe... că o să o facă pentru copil...

 

Timpul a trecut și am rămas iar însărcinata și a ajuns să mă lovească fără să se gândească că putea pune copilul în pericol, sarcina fiind deja foarte avansată. Se supara din orice. Îmi reproșa că eu sunt cea vinovată de toate certurile și când îmi spuneam punctul de vedere dădea în mine.

 

De foarte mult timp voiam să divorțez, să plec, dar nu aveam unde. El spunea că dacă vreau să fac asta, să plec singură și copiii să-i las la el. Nu puteam să concep așa ceva. Am început să mă uit pe internet la recenziile avocaților și deja știam la cine o să apelez când o sa fie momentul.

 

Mi-a luat 3 ani de zile să apelez la ajutorul unui avocat. Ce m-a făcut să fac pasul acesta? Faptul că el spunea că eu stau la muncă peste program din cauză că am pe cineva dar și faptul că de fiecare dată când ne certam sau când mă lovea copiii erau prezenți iar lui nu îi păsa de acest lucru. Deja era prea mult și mi-am găsit curajul de a le spune colegilor mei de la muncă ce se întâmpla. Sfaturile lor m-au ajutat mult. Până la urmă am apelat la ajutorul rudelor pentru că aveam nevoie de bani pentru chirie și avocat. Am cautat chirie pe ascuns și am găsit. Cu ajutorul unui vecin m-am mutat când fostul meu soț era la muncă.

 

Am făcut acest pas fără să știe nimeni. De atunci sunt mult mai liniștita chiar dacă el este influențat in continuare de către mama lui și sora lui care mă consideră pe mine vinovată. Eu am zis STOP abuzului pentru mine și pentru copii. Nu îmi doream să mai trăim într-un mediu toxic cu bătăi, înjurături și beții.

TEXT

1 2 3 4 5 Next