Cum îți dai seama dacă ești la psihologul potrivit care te poate ghida în caz de violență domestică?
Bună ziua. Am și eu o problemă mare care mă macină de multă vreme…ce ar trebui sa facă o femeie cu 2 copii care de multe ori se gândește că trăiește într-o relație toxică cu partenerul ei pentru că nu are unde să se ducă și a rămas și de dragul copiilor? Știu ca pare o prostie, poate pentru unii această întrebare, dar este o problemă care mă macină de multă vreme și peste care trec de multe ori ca sa liniștesc agitația din mine… povestește o femeie pe un grup de facebook dedicat celor care vor să adreseze întrebări unui psiholog.
Ca și în acest caz, în răspunsul nostru, am pus accent pe siguranță și drepturi, căci psihologul care va lucra cu o astfel de persoană e nevoie să dispună de competențele necesare pentru a gestiona situația cu responsabilitate, sensibilitate, fermitate și claritate. Efortul principal nu ar trebui să fie orientat spre „salvarea” relației, ci spre crearea unui mediu în care persoana să se simtă în siguranță și să aibă un spațiu pentru propria decizie, indiferent dacă acest lucru înseamnă continuarea sau încheierea relației.
Un psiholog care nu are formare pe tema violenței domestice sau se lasă ghidat de prejudecăți despre rolul femeilor și bărbaților, poate să te pună în pericol nu doar emoțional, ci chiar fizic, minimalizand pericolele violenței domestice sau ratând oportunitățile de a-ți transmite informații vitale.
Psihologul potrivit realizează că violența domestică poate fi gravă și te îndrumă spre liniile telefonice de urgență în caz de pericol (112 sau 0800 500 333), oferă informații privind ordinul de protecție, sau despre serviciile de asistență specializată disponibile.
Iată câteva mituri pe care le-am auzit din partea beneficiarelor centrului de consiliere A.L.E.G. – ce ar putea pune în pericol o persoană ce se confruntă cu violența de gen:
1. Cel mai bine ar fi să nu discutați niciodată despre violența domestică. Evitați conflictul și împăcați-vă cu situația.
De ce este greșit: Evitarea discuțiilor despre abuz poate să înrăutățească situația și să întărească puterea abuzatorului. E important ca victima să găsească suport în cei din jur: o colegă de serviciu, o prietenă, cineva din familie, pentru a identifica o persoană de ajutor într-o situație limită.
2. Ambii parteneri sunt la fel de vinovați.
De ce este greșit: În relațiile abuzive, nu există simetrie în responsabilitate. Abuzatorul trebuie să fie responsabilizat pentru comportamentele violente, iar victima nu trebuie să fie învinovățită pentru reacțiile la abuz.
3. Dacă violența nu a lăsat urme fizice, nu e vorba de abuz.
De ce este greșit: Abuzul emoțional, verbal sau psihologic poate avea efecte devastatoare pe termen lung, chiar dacă nu lasă urme vizibile. Toate formele de abuz sunt periculoase. Găsești informații despre formele violenței aici.
4. Trebuie să-l ierți pe abuzator, pentru că doar așa veți putea continua împreună.
De ce este greșit: Iertarea poate fi un proces personal, dar nu trebuie impusă victimei. Prioritară trebuie să fie siguranța și bunăstarea emoțională a persoanei afectate.
5. Loialitatea ta și iubirea pentru partener pot vindeca abuzul și depăși problemele de violență.
De ce este greșit: Abuzul nu poate fi „vindecat” prin afecțiune sau loialitate. Este responsabilitatea abuzatorului să își asume o serie de schimbări fundamentale, să solicite suport specializat, să respecte aceste eforturi personale de a se schimba în bine pe termen lung.
6. Dacă agresorul face terapie, sau dacă mergeți la terapie de cuplu, problema va fi rezolvată.
De ce este greșit: Psihoterapia individuală poate ajuta, dar schimbarea reală necesită angajament și asumarea responsabilității din partea abuzatorului. Simplul fapt că partenerul abuziv merge la terapie nu garantează o transformare.
În același timp, consilierea și psihoterapia de cuplu nu sunt recomandate în relațiile unde este prezentă violența domestică și chiar pot pune persoana abuzată în pericol.
7. Trebuie să salvezi căsnicia cu orice preț.
De ce este greșit: Siguranța și bunăstarea emoțională trebuie să fie prioritare, nu menținerea relației cu orice preț. Uneori, separarea este cea mai sănătoasă soluție.
8. De fapt, nu te deranjează cu adevărat abuzul; ai alte motive să fii nefericit(ă) în relație.
De ce este greșit: Acesta este un mod de a minimiza impactul abuzului, sugerând că problema este de fapt în percepția victimei, nu în comportamentul abuzatorului. Acest lucru duce la perpetuarea abuzului.
9. Femeile/ Bărbații trebuie să accepte asta, pentru că… bărbații/ femeile sunt așa.
De ce este greșit: Generalizările legate de gen nu justifică violența. Nicio persoană nu ar trebui să accepte abuzul pe baza unor stereotipuri de gen.
10. Dacă te-ai întors în relație de atâtea ori, înseamnă că e iubire adevărată.
De ce e greșit: Întoarcerea repetată într-o relație abuzivă nu este un semn de iubire adevărată, ci poate reflecta dinamica toxică a relației, manipularea emoțională sau dependența emoțională. Ciclicitatea plecărilor și întoarcerilor este adesea cauzată de mecanisme precum speranța că abuzatorul se va schimba, frica de a rămâne singur(ă), lipsa resurselor sau vinovăția indusă de abuzator. Iubirea adevărată presupune respect reciproc, siguranță și egalitate, nu control, teamă sau suferință.
Acest material a fost realizat de către Psiholog Alexandra Abrudean pentru Asociația A.L.E.G. (www.aleg-romania.eu) cu sprijinul Vital Voices. Opiniile și informațiile exprimate nu reflectă neapărat opiniile oficiale ale grupului Vital Voices.