Violența nu are scuze

Iubitul meu, cu care locuiam la vremea aceea, era beat din nou. Ieșisem pentru ziua unui priten, iar el băuse mai mult decât ar fi trebuit. După trei pahare, începuse să ridice vocea. I-am zis că nu vreau să dansez, dar m-a tras de mână după el.  Mi-am zis că e doar un dans. Mă durea încheietura unde m-a strâns prea tare, dar nu era sfârșitul lumii. Nu știa ce face din cauza alcoolului. Am dansat, am râs, el a continuat să bea până când a trebuit să le cer scuze prietenilor și să plecăm mai devreme că el abia se mai ținea pe picioare. În taxi până acasă n-am schimbat nici o vorbă. 

 

Odată ajunși acasă, el s-a prăbușit pe canapea. M-am dus să îi aduc un pahar cu apă, dar nu l-a vrut. Am insistat. Într-o clipă, mi-a lovit paharul din mănă, care s-a făcut țăndări pe covor, iar el m-a prins de umeri atât de tare încât știam că îmi va lăsa vânătăi. A început să țipe, că de ce nu-l las în pace, nu văd că e obosit, că a avut o zi lungă. El voia doar să se distreze cu prietenii, nu să asculte isteriile mele. I-am zis să-mi dea drumul, că îmi face rău. M-a strâns și mai tare. Am încercat să mă smucesc din brațele lui și atunci m-a îmbrâncit atăt de tare încât am căzut în mijlocul sufrageriei.

 

M-a înjurat și a plecat în dormitor, trântind ușa după el. Am început să plâng. Îmi tot ziceam că e vina alcoolului, că se comportase așa pentru că era beat, că eu l-am provocat. Am stat pe covorul din sufragerie toată noaptea și i-am găsit scuze peste scuze. A doua zi, când și-a cerut scuze, eu deja îl iertasem în capul meu. Pentru mine era vina băuturii, nu a lui. El era băiat bun, dar uneori bea prea mult. Asta nu schimba faptul că ne iubeam. Eram îndrăgostiți, nu-i așa?

 

Dar nu e  așa. Alcoolul nu este o scuză. Doar o săptămănă mai târziu, ne-am luat la ceartă că iar băuse prea mult. Iubitul meu, cel care credeam că mă iubește, mi-a închis gura cu o palmă peste ochi. Mi-a spus că sunt prea certăreață și nu știu când să tac, că exagerez, el bea doar când iese în oraș, nu e mare lucru.

 

Orice aș fi făcut eu, el ar fi continuat să fie violent. Mi-a fost greu să accept asta, dar cu ajutorul unui psiholog am reușit în cele din urmă să înțeleg că nu a fost vina mea. E important să recunoști când relația în care ești nu îți mai face bine.


Există mai multe modalități prin care abuzatorul încearcă negarea responsabilității asupra propriilor fapte de violență. Ca și în povestea de mai sus, blamarea victimei prin reacții repetate de tipul: ea m-a provocat/ pur și simplu nu voia să tacă/ dacă n-ar fi fost așa de .... / are probleme de sănătate mentală pot duce la scăderea stimei de sine.

 

Noi credem că nu există justificare pentru faptele violente, indiferent de câte ori ți s-ar spune: Nu am avut alternativă/ A trebuit să o fac/ Ea m-a lovit prima/ Am dreptul să îți spun ce să faci, doar suntem un cuplu. 

 

Nici factorii exteriori nu sunt o scuză pentru comportamentele abuzive. Dacă îți spune că a băut prea mult, că a avut o zi proastă, că din cauza greutăților vieții și a lipsei banilor, că nu se înțelege cu tine din cauză că sunt neascultători copiii voștri sau că părinții tăi intervin, e imporatnt să știi că nu e vina ta.

 

Atunci când vine vorba de violență, nu există a fost doar o palmă, nu am bătut-o/ nu e cine știe ce.../ abia am atins-o/ a fost doar un accident.  Alege drumul spre siguranță și spre o viață liniștită.

 

Nu uita că nu ești singură! Trimite un mesaj la adresa contact@sieureusesc.ro și primește ajutor. Fă parte din cea mai mare comunitate a Învingătoarelor din România.

Înapoi