Tu (pe bune) în relații - Teama de singurătate (NL - ianuarie)

Vorbim deschis despre cum construim încrederea și siguranța în relația cu noi însene și mai apoi cu ceilalți. Despre cine suntem în relații și cine am vrea să fim. Pe bune!

Tu (pe bune) în relații este un newsletter #ȘiEuReușesc. Abonează-te aici.


«Stăteam pe canapea. Plângeam pentru a nu știu câta oară pentru că iubitul meu întârzia de la muncă. Avusesem atâtea discuții pe acest subiect.

 

În ultimul timp mă jignea și mă critica tot mai des când îi spuneam cât de important este pentru mine să petrecem timp împreună și să știu că pot conta pe el. Și în seara aceea țipase și îmi spusese că exagerez. Prea sunt disperată! Îmi spuneam iar așa este în relații, dar mă simțeam tot mai singură, tot mai puțin valoroasă... Tot mai abandonată și neimportantă.

 

Fiecare bărbat din relațiile trecute se purtase la fel. Mă întrebam: De ce meritam eu numai absențe? De ce?


Teama de singurătate ne afectează pe toate. Astăzi vorbim despre ea.

 

Probabil că ți-au fost familiare gândurile sau emoțiile din povestea de mai sus. E firesc. Suntem ființe sociale. Avem nevoie de relații pentru a supraviețui și a ne dezvolta. De aceea cei mai mulți dintre noi ne putem simți triști sau îngrijorați când, în situații dificile, experimentăm singurătatea. Dar ce ne facem când singurătatea ne provoacă frică, anxietate și ne transmite următoarele mesaje: 

-   Mi se poate întâmpla ceva rău

-   Nu va fi nimeni să mă sprijine

-   Nu mă voi descurca

-   Nu o să găsesc pe nimeni sămi fie alături

-   Nimeni nu mă va iubi

 

Ce efecte pot avea gânduri precum cele de mai sus? Fiecare gând produce o emoție și o reacție corporală. Ideea singurătății ne poate crea sentimente de teamă, stări de confuzie, amețeală, neliniște și/sau panică. Putem observa cum ritmul cardiac crește, respirația devine greoaie, corpul se strânge (ca în fața unui pericol) și/sau tremură.

 

Este firesc atunci când experimentăm astfel de stări și senzații să încercăm să ne protejăm de ele, de durerea pe care o simțim. Uneori, ne dorim atât de mult să ne protejăm de acest disconfort încât rămânem în relații nefericite mult timp. Mai bine așa decât singure, ne spunem. Pentru că frica de singurătate vorbește despre teama de a retrăi ceva dureros din trecut, o experiență în care ne-am simțit cu adevărat singure, neputincioase, copleșite.

 

În dezvoltarea noastră, între vârsta de trei și șase ani experimentăm frica de singurătate, de a nu fi abandonați. Sprijinul, suportul și siguranța sunt nevoi de bază pentru orice copil. Dacă am fost lăsați singuri perioade lungi de timp, nevoile noastre nu au fost împlinite. Este natural ca singurătatea să ne fi lăsat sentimentul respingerii, gândul că nu am fost doriți, că am fost neiubiți, ignorați. 

 

Dacă în relația primară, copii fiind, am învățat că iubirea înseamnă abandon și respingere, ca adulți vom evita să retrăim trecutul. O astfel abordare, deși nu conștientă ori rațională, ne face să alegem și să acceptăm relații nepotrivite, chiar toxice. În mintea noastră pot exista convingeri sau interpretări că „mai rău decât să fii agresat, exploatat, nerespectat este să nu te vrea nimeni, să fii nevaloros, neimportant, singur.”


Ce putem face când apare teama de singurătate? Pentru că aceasta generează anxietate, îi putem face față prin exerciții de aducere în prezent. Iată cum: 

 

-   Să ne conștientizăm emoțiile și să le privim ca fiind firești, chiar și cele mai greu de simțit, precum furia, rușinea, vinovăția.

-   Să fim atente la gândurile ce apar înainte de a ne simți speriate, triste, furioase. Ce ne spun ele? Sunt ele reale sau așa am învățat să credem despre noi când mintea sa format și avea nevoie să dea un sens experiențelor dureroase? Până la urmă, un copil va crede că este ceva greșit la el, înainte de a gândi că părintele nu îi poate oferi ceea ce are nevoie.

-   Să ne dăm voie, treptat să simțim senzațiile din corp. Pentru a ne liniști și a ne conecta cu corpul nostru, ajută respirația profundă și relaxarea progresivă a mușchilor. Pentru a descărca emoții precum furia, ne putem mișca, dansa pe muzica preferată, putem face sport. Pentru a diminua tristețea putem alege activități care ne aduc bucurie.

 

Este normal ca la început să ni se pară artificiale ori forțate astfel de practici, căci poate am fost obișnuite să ascundem ce simțim și să ne prefacem că suntem bine, dar și pentru că mintea va opune rezistență în fața noilor scenarii. Este ca și cum creierul nostru, deși suferă, are nevoie de ceea ce știe - fie și gândurile de abandon și respingere - decât să trăiască schimbarea. Însă, în timp, cu exercițiu, ne vom simți mai conectate la nevoile corpurilor noastre. Așa vom crește autonomia emoțională și tentația de a ne regla prin prezența altcuiva va scădea, deci vom avea o toleranță mai scăzută la relații nesănătoase.
 
În clipele în care poate fi prea greu și sfâșietor să ducem singure frica de singurătate, este normal și sănătos să căutăm sprijin, fie printre membrii familiei, prieteni, colegi, în fața cărora ne putem deschide, care nu ne judecă. De asemenea ne poate ajuta să ne alăturăm unui grup de suport (online sau offline), sau putem explora într-un proces terapeutic experiențele care au generat temerile din prezent.


Dacă poți, ia-ți un minut să reflectezi la ce ai citit mai sus. 

Întrebări ajutătoare: Ai simțit vreodată aceste senzații și emoții? Ce simți acum? Sunt zone ale corpului tău care se simt tensionate? Ce gânduri ți-au apărut în minte? Cu ce interpretări ale realității te identifici?


Dicționar de autonomie emoțională: legătura dintre codependența și teama de singurătate

 

Întrucât am vorbit mai sus despre creșterea capacității de reglare emoțională și despre tentația de a ne simți mai bine, evitând să fim singure, astăzi vom vorbi despre codependență.

 

Codependența într-o relație cuprinde manifestări precum nevoia de a-l face mereu fericit pe partener, chiar cu prețul propriei stări de bine. Înseamnă să-ți fie frică să ai o discuție dificilă cu acesta de teamă că te va părăsi și să pui mereu sentimentele lui înaintea celor pe care tu le simți. Vine cu un comportament prin care găsești scuze mereu pentru comportamentul celuilalt și cu presiunea că mereu puteai să faci mai mult, să fii mai mult, pentru a merita iubire, respect și înțelegere. 

 

Citește mai departe despre: 

-   Codependența în relații - cauze și comportament - un articol Mind Education, aici.

-   Cum obțin autonomia emoțională, aici.

-   Tipuri de atașament - ce este atașamentul și cum ne influențează relațiile, aici

-   Dinamica internă victimă - agresor, un Podcast #ȘiEuReușesc, aici.

Și o recomandare de lectură din partea învingătoarelor violenței - Femei care iubesc prea mult, de Robin Norwood.


Bine cu tine: urmărește lunar practica de reglare emoțională și conectare cu tine pe care ți-o propunem

 

Așază-te comod. Lasă-ți palmele pe genunchi sau coapse, îndreaptă coloana și respiră. Inspiră profund. Expriră lin. Observă cum, cu fiecare expirație, aerul cald iese prin nările tale și cum, cu fiecare inspirație, aerul rece intră în corpul tău. În timp ce expiri și inspiri observă-ți abdomenul care se ridică și coboară, observă senzațiile care te însoțesc. Încearcă să respiri din abdomen. Te poate ajuta să plasezi o palmă pe abdomen și una pe piept.  Când simți că respirația nu mai este superficială, permite-ți să relaxezi mușchii picioarelor, bazinul, spatele, umerii, brațele, abdomenul, pieptul, gâtul, ceafa, mușchii feței. 

 

Fii receptivă și deschisă la felul în care anumite zone ale corpului pot fi tensionate, încleștate, ori unde simți o apăsare. Doar observă și continuă să respiri.

 

Lasă gândurile și emoțiile tale să vină și să treacă liber, fără să te agăți de unul/una anume, precum vezi norii trecând pe cer. 

 

Acceptă toate aceste stări și întoarce-te în interiorul tău de fiecare dată când te simți singură, și întreabă-te care este nevoia ta reală. Ce poți face chiar acum pentru tine pentru a te simți puțin mai bine? Pentru ca tu să fii aproape de tine?


Ia-ți un minut să reflectezi la ce ai citit mai sus.

Cum se simte în acest moment corpul tău? Ce poveste auzi de această dată în mintea ta? Te simți mai puțin copleșită? Ia cu tine această linișite și revino la acest exercițiu. Dacă meditația nu funcționează, încearcă abordări mai dinamice (plimbare, dans, alergare, sesiuni de sport)Dacă vrei să împărtășești cu noi povestea ta, trimite-ne gândurile tale la contact@sieureusesc.ro. 


 

Newsletter-ul Tu (pe bune) în relații este o componentă a programului național #ȘiEuReușesc - de la victimă la învingătoare, dezvoltat de către Asociația A.L.E.G. Odată ce te-ai abonat, un mesaj similar va ajunge la tine pe e-mail lunar. Dacă știi o prietenă pentru care această informație ar fi utilă, dă-i mai departe acest link pentru a se abona: http://eepurl.com/gr-HqH.

 

Proiectul a fost lansat la inițiativa Iuliei-Claudia Dumitru, cu sprijinul psih. Raluca Butnaru și psih. Alexandra Abrudean, dar și a ilustratoarei Irina Ardeleanu. Acest material este realizat în mod voluntar de către echipa menționată mai sus.  Avem nevoie de susținerea ta pentru a continua să venim cu informații utile. Donează aici: https://www.sieureusesc.ro/ro/doneaza

 

 

Înapoi