Tu (pe bune) în relații - relația cu mama (NL - martie)

Vorbim deschis despre cum construim încrederea și siguranța în relația cu noi însene și mai apoi cu ceilalți. Despre cine suntem în relații și cine am vrea să fim. Pe bune! Ai primit de la o prietenă? Abonează-te aici


În această ediție vorbim despre Mama: prima oglindă prin care învățăm să vedem lumea și pe noi însene. Ne sărbătorim mamele prin propriile vieți. Le sărbătorim prin relațiile noastre de prietenie, de iubire, prin relația cu noi însene. Purtăm în noi, întreaga viață, imaginea mamei. Devenim feminine în raport cu mamele noastre.Învățăm să oferim și să primim iubirea de la mamele noastre și să ne susținem una pe cealaltă. 

 

Căldura atingerii, murmurul respirației, vocea blândă, bătăile inimii, privirea caldă, blândețea brațelor, mișcarea grațioasă, gustul laptelui marchează pentru bebeluș prezența și grija mamei. Baia senzorială a interacțiunilor umane răspunde nevoilor de conectare. Contactul bun, apartenența, protecția, îngrijirea creează sentimentul de siguranță și reprezintă baza atașamentului. 


《Sunt în siguranță când nevoile mele contează》

 

Căutăm în relațiile noastre adulte contactul care ne face să ne simțim bine, intimitatea, afecțiunea, tandrețea, blândețea. Acești factori sunt indicatorii unui atașament securizant și contribuie la atât la crearea unor relații sănătoase cât și la o bună funcționare socială. O relaționare predictibilă sau un mediu care poate fi anticipat au un puternic efect de calmare al fricii și anxietății.

 

Disponibilitatea figurii de atașament, posibilitatea copilului de a alege, de a se simți în control, ghidajul către alegerile sănătoase pentru nevoile celui mic reprezintă ancore și creează sentimentul de siguranță. Un sentiment pe care copilul îl va lua cu el în viața de adult. Modul în care mama a îndeplinit nevoile copilului a lăsat o amprentă asupra psihicului său, a sentimentelor, convingerilor și comportamentelor sale.

 

Relațiile de încredere presupun îngrijire (fizică, psihică, emoțională), sprijin, suport, acceptare, apreciere, siguranță. Nu e suficient ca celălalt să știe, sau să îți spună că ești în siguranță, ci trebuie tu să o simți. Strategiile de creare a siguranței proprii sunt conștientizarea propriilor nevoi și sentimente, a resurselor proprii (interioare și exterioare) și a posibilității de a alege.

 

Mama este primul nostru contact cu lumea. Bebelușii și copiii cu atașament sigur sunt în contact fizic permanent cu mama (cățărându-se, trăgând sau îmbrățișând corpul mamei, luând-o de mână). Mama poate fi o sursă de energie pozitivă atunci când copilul se simte dorit, când i se oferă hrană emoțională, când mama evidențiază similaritățile dintre ea și el, lăsându-i totuși spațiu pentru a fi diferit. 

 

Atașamentul se formează în primii trei ani de viață și nu este creat doar prin contact fizic, ci și prin receptivitatea mamei față de nevoile copilului. Atașamentul oferă copilului mic sentimentul că "Îi aparțin mamei", și "Pentru că îi aparțin, am un loc al meu". Fără un atașament sigur, copilul se simte lipsit de legături, în derivă, cu sentimente profunde de singurătate, neapartenență și alienare, stări pe care le poate resimți și la vârsta adultă. Un copil dezvoltă atașament securizat în relație cu mama disponibilă și receptivă, simțindu-se astfel important, protejat și în siguranță.


Ce înseamnă să fii o mamă suficient de bună?

 

Importanța prezenței mamei în primii ani de viață

-    "Eu am și voi avea grijă de tine"

-    "Nevoile tale sunt importante pentru mine"

-    "Sunt aici pentru tine"

-    "Te poți baza pe mine"

 

Sunt ca niște programări în mințile noastre. O mamă bună i le transmite copilului ei, prin atingere, vorbe, conexiune emoțională. Receptivitatea ei la nevoile copilului îi crează acestuia un mediu susținător, unde se simte sprijinit. Iată un câteva exemple:

-    Când mama răspunde nevoii bebelușului de hrană, foamea lui este satisfăcută, oferindu-i starea de homeostazie care îi permite să se odihnească.

-    Satisfăcând nevoile bebelușului de hrană, căldură și contact mama îl ajută să își gestioneze stările psihice și să se autoregleze, acționând în locul sistemului nervos (în dezvoltare), echilibrând nevoile bebelușului înainte ca acestea să devină copleșitoare.

-    Mama poate liniști copilul prin atingere, prin cuvinte sau prin simpla sa prezență.

-    Mama îl poate ajuta să își identifice nevoile și emoțiile, îi poate distrage atenția de la ceea ce îl perturbă, ajutându-l să își schimbe dispoziția sau oferindu-i alinare.

 

Fiecare stadiu de dezvoltare a copilului necesită un anumit tip de protecție din partea mamei. În primă fază, protecția include asigurarea unui spațiu conturat și sigur. Uterul mamei este primul spațiu de acest fel, iar al doilea este reprezentat de relația simbiotică, nediferențiată dintre mamă și bebeluș. Copilul nu se simte ca fiind separat. Calitățile și sentimentele mamei față de copil fac parte integrantă din mediul în care se dezvoltă acesta.

 

Copilul își percepe mama ca fiind omnipotentă - gonește întunericul, alungă zgomotele sau imaginile perturbatoare. Dezvoltându-se, copilul își dobândește autonomia și libertatea de a explora. Mama nu e niciodată prea departe. La primul semn de pericol este prezentă, protejându-și puiul. Îi transmite: "Cu mine ești în siguranță."

 

Când copilul iese în lume primește un set de reguli și limite care acționează ca un gard invizibil menit să îl țină în siguranță. Dacă copilul primește regulile, dar nu le poate accepta sau le refuză (ca parte a respingerii controlului parental) se poate pune în pericol deoarece judecata proprie este insuficientă pentru a-i asigura protecția.

 

Mama în rolul de persoană hrănitoare

 

Mama asigură hrana fizică și emoțională. Ele sunt oferite simultan în cazul alăptatului. Mama îi oferă bebelușului corpul și iubirea pentru a supraviețui și a se dezvolta. Primul limbaj al copilului este atingerea. Mama comunică cu bebelușul prin modul în care îl ține și îl atinge. Mesajul asociat este "Te iubesc" și este vital pentru dezvoltarea stimei de sine. Copilul interiorizează astfel: 

 

-   "Mama mă iubește, deci sunt important"

 

Prin procesul de oglindire copiii se simt (re)cunoscuți și astfel ajung să se cunoască ei înșiși. Când copilul se simte în contact cu mama, luat în seamă de ea, el primește mesajul "Te văd, ești real, contezi." Emoțiile, comportamentele, calitățile care NU sunt văzute sau susținute încetează să se dezvolte sau vor fi abandonate. Oglindirea admirativă a mamei îl ajută pe copil să se simtă încrezător, oferindu-i sentimentul de mândrie de sine și bucuria de a fi. 

 

Mama ca suport moral: cea care încurajează, laudă și sprijină

 

Mama care este caldă și disponibilă lasă copilului timp să își satisfacă curiozitatea și i-o împărtășește. Îi laudă succesele, îi aplaudă descoperirile și îi crează oportunități prin care poate descoperi mai mult decât ar fi explorat de unul singur. Copilul aude: 

 

-    "Sunt cu tine"

-    "Știu că poți"

-    "Sunt în spatele tău"

-    "Am încredere cât (te) descoperi și îți ofer siguranța să faci asta"

 

Când mama este prezentă ca mentor, ea funcționează similar roților ajutătoare ale bicicletei, oferind sprijinul necesar menținerii echilibrului pe măsură ce copilul învață cum să relaționeze cu ceilalți, cum să ia decizii bune, cum să își organizeze timpul, dar și cum să își îndeplinească responsabilitățile și să își atingă scopurile. Ghidarea oferită de ea este percepută ca liniștitoare, neintruzivă, respectând nevoile și capacitățile celuilalt.

 

Mama ca figură protectoare are rolul să își învețe copilul despre limite și autoapărare

 

-   "Sunt aici pentru tine"

 

Atunci când primim acest mesaj, și știm că ne putem baza pe susținerea mamei, o vom percepe ca fiind un loc în care ne putem întoarce pentru confort, sprijin și regenerare, inclusiv în viața adultă. Astfel, copilul (fie și adult) interiorizează mesajul că este în regulă ca acesta să greșească, este încurajat să găsească soluții și să își spună „nu sunt perfect, dar asta nu înseamnă că e ceva greșit la mine”. 

 

Când lumea e ostilă, când ne sunt rănite sentimentele, când ne eșuează planurile, ne putem baza pe mama. Dinamica aceasta este similară etapei de dezvoltare numită 'reapropiere' - copilul se separă de mamă, aventurându-se în lume, și revine la mamă pentru reîncărcare psihică. Mama e primul nostru adăpost, iar mai târziu este înlocuită (parțial, dar păstrându-și acest rol) de relațiile ulterioare și de ceea ne identificăm drept 'acasă' (o comunitate, o țară, locul unde trăim etc.).


Este suficient să fii o mamă bună, nu trebuie să fii o mamă perfectă. Deși accesul la informații în zilele noastre pune tot mai multă presiune pe familii, nu există o persoană care, oricât s-ar strădui, să poată să îndeplinească toate nevoile și dorințele copilului.

Nimeni nu este perfect și nu avem cum să intuim 100% corect nevoile celuilalt. De asemenea, fiecare dintre noi are la dispoziție resurse limitate.

Este bine să ținem minte, din rol de mame, sau din rol de fii și fiice, că părintele perfect nu există. Astfel, vom merge unii către alții cu o atitudine deschisă, multă iubire, curiozitate, joacă și vom crea momente de conexiune, care ne vor îmbunătăți relaționarea.


Bine cu tine: exercițiu de conectare cu rădăcinile tale


Așază-te într-un spațiu sigur și inspiră și expiră profund de câteva ori. Lasă gândurile de peste zi să treacă și conectează-te cu tine, cu emoțiile tale, cu stările tale. Ia-ți puțin timp și reflectează asupra următoarelor întrebări:

-    Care sunt calitățile pentru care o apreciezi pe mama ta?

-    Ce ai face diferit față de ea?

-    Cum ai învățat să primești și să oferi iubire, atenție, respect, compasiune, timp, încredere, siguranță, deschidere?

-    Care era modelul de iubire al părinților?

-    Ce ai învățat legat de cuplu și relaționarea cu celălalt sex?

-    Care este relația ta cu nevoile/bucuriile/emoțiile?

-    Care era relația mamei tale cu lumea emoțională?

-    Ce ai învățat despre a fi femeie?

-    Cum arăta relația mamei tale cu corpul ei, cu feminitatea?

-    Cum se îngrijea mama ta?

-    Ce ți-a transmis mai departe?

-    Cum percepi acum responsabilitatea față de relații, familie și starea de bine a celorlalți?

 

Încearcă să conții în același timp și ideea că „mama ta a făcut tot ce a putut și a știut, și că mama ta a fost tot om” precum și stările tale, gândurile tale legate de cât de „perfectă” ți-ai fi dorit să fie mama ta. Avem adesea așteptarea ca mamele noastre să fie perfecte și este firesc.

 

Este, însă important să ne aducem aminte că mamele noastre poartă bucuriile și suferințele lor prin viață, trăind fiecare zi. Astăzi, aici și acum, lasă gândurile mai puțin bune să se disipeze.

 

Gândește-te la un lucru pe care îl apreciezi la mama ta și transmite-i un gând de bine (poate să fie și doar un gând, nu e obligatoriu să se transforme și într-un gest). Dacă relația cu mama ta nu a fost una tocmai bună, ce poți să faci astăzi (chiar și un gest mic) pentru a ajunge la pace cu tine însăți și poate și cu ea?


Newsletter-ul Tu (pe bune) în relații este o componentă a programului național #ȘiEuReușesc - de la victimă la învingătoare. Odată ce te-ai abonat, un mesaj similar va ajunge la tine pe e-mail lunar. Dacă știi o prietenă pentru care această informație ar fi utilă, dă-i mai departe acest link: http://eepurl.com/gr-HqH.

 

Proiectul a fost lansat la inițiativa Iuliei-Claudia Dumitru, cu sprijinul psih. Raluca Butnaru și psih. Alexandra Abrudean, dar și a ilustratoarei Irina Ardeleanu. Acest material este realizat în mod voluntar de către echipa menționată mai sus. 

Înapoi