Diferența dintre o relație sănătoasă/nesănătoasă și una abuzivă

Toate relațiile noastre - de cuplu, de prietenie, de familie sau de colegialitate ne pot influența în diverse moduri sau pot avea un impact asupra noastră. Dacă ar exista însă un spectru sau o axă a sănătății relațiilor interumane, ele s-ar poziționa astfel: relație sănătoasă, relație nesănătoasă și relație abuzivă.

Orice dinamică interumană poate pendula pe această axă de la sănătos la abuziv. Întrucât  relația de cuplu este de cel mai mare impact în viața adultă, ne vom concentra pe ea. Tu știi ce fel de relație de cuplu ai? Cum ai caracteriza-o? Descoperă mai jos ce caracterizează fiecare dinamică, conform National Domestic Violence Hotline (www.thehotline.org). 

 

Ce înseamnă o relație de cuplu sănătoasă? Într-o relație sănătoasă ambii parteneri:

Comunică. Ei vorbesc deschis despre problemele lor și au capacitatea de a se auzi și înțelege unul pe celălalt. Astfel își respectă chiar și opiniile diferite, fără a le lua personal. Adevărul fiecărui partener este luat în considerare.

Se respectă reciproc, considerându-se valoroși, importanți, pentru ceea ce sunt, aici și acum.

Au încredere unul în celălalt, sunt deschiși și sinceri.

Sunt egali. Deciziile sunt luate împreună și amândoi contribuie în mod egal în gestionarea aspectelor de trai în doi (de la creșterea copiilor, până la sarcinile domestice sau rezolvarea conflictelor și repararea sau apropierea în cuplu).

Se bucură de timp și spațiu personal.

Au o viață sexuală respectuoasă, își dau consimțământul pentru actele sexuale și discută deschis despre ce își doresc sau despre aspectele cu care nu se simt confortabil.

Sunt parteneri din punct de vedere economic, financiar, se consideră egali și comunică în ceea ce privește felul în care sunt cheltuiți și investiți banii, au acces la economii sau resurse financiare proprii, dar și comune.

Sunt implicați în relațiile cu copiii, comunică și stabilesc împreună nevoile acestora, dar și ce nevoi au ei ca părinți, cuplu sau separat. Ei se implică în a găsi soluțiile potrivite, ca o echipă „împotriva” problemei, nu unul împotriva celuilalt.

 

Cum definim o relație de cuplu nesănătoasă? Într-o relație nesănătoasă ambii parteneri:  

Nu comunică sau se ceartă.

Nu se tratează cu respect. Când unul sau ambii parteneri nu iau în calcul perspectiva celuilalt atunci relația are de suferit.

Nu un încredere unul în celălalt, în ceea ce spune, simte, gândește sau face. Atunci tendința unuia dintre parteneri va fi să invadeze spațiul privat al celuilalt, pentru a-și potoli nesiguranțele. Astfel, cuplul are de suferit.

Nu sunt deschiși unul față de celălalt. Secretele, minciunile sau manipulările sunt caracteristice relațiilor de cuplu nesănătoase.

Încearcă să preia controlul asupra nevoilor, dorințelor și alegerilor de viață ale celuilalt, pentru a dicta ritmul relației. Atunci când nevoile și dorințele celuilalt devin mai importante cuplul începe să se destrame.

Petrec timp doar împreună. Timpul petrecut doar unul alături de celălalt pune presiune pe relație. Și în cazul în care se socializează doar în familia sau în comunitatea de prieteni ale unuia dintre partenerii cuplului există dezechilibre.

Pun presiune din punct de vedere sexual.

Ignoră limitele și nevoile celuilalt partener. Dacă se presupune din start că unul dintre parteneri este responsabil și capabil să ia decizii, în relația de cuplu există un dezechilibru de putere.

Nu sunteți egali din punct de vedere economic. Detaliile financiare nu sunt discutate sau se presupune că doar unul dintre parteneri este în controlul părții economice.

 

Când putem descrie relația de cuplu ca fiind una toxică? O relație este abuzivă atunci când unul dintre parteneri:

Comunică nesănătos. El sau ea comunică într-un fel ce îl rănește pe celălalt. Aceștia se pot jigni, trata cu dispreț, amenința sau oferi ultimatumuri de tipul Dacă tu nu faci… atunci relația noastră va avea de suferit/atunci ești….

Unul dintre parteneri nu respectă sentimentele, gândurile, deciziile, opiniile și siguranța fizică a celuilalt.

Îl acuză pe celălalt de infidelitate chiar dacă acest lucru nu e adevărat. Partenerul ce acuză infidelitatea celuilalt poate alege chiar metode de atac verbal sau fizic, ca justificare a „rănii” ce i s-a produs.

Neagă acțiunile sale ca fiind abuzive, încercând să dea vina pe celălalt pentru toate comportamentele sale toxice. Victima este mereu de vină, iar agresorul va găsi mereu scuze pentru a răni. Apoi va minimiza efectul comportamentelor sale și va încerca să inducă victima într-o stare de vină și rușine pentru ca aceasta să justifice abuzul asupra sa.

Îl controlează pe celălalt. Un partener ia toate deciziile fără a cere părerea celuilalt.

Își izolează partenerul de comunitate, controlează unde se duce și cu cine vorbește. Se poate ajunge chiar la izolarea victimei față de familie și prieteni, aceasta simțindu-se singură, neputincioasă și lipsită de apărare.

Forțează actul sexual sau apariția copiilor. 

Își exercită control asupra resurselor financiare comune. A avea un dialog deschis despre bani nu este o opțiune. Adesea abuzul financiar presupune a-i interzice partenerului accesul la un loc de muncă sau la o sursă de venit.

Este un părinte manipulator, care folosește copiii pentru a câștiga puterea și controlul asupra celuilalt partener. Acesta poate să spună minciuni copiilor sau îl poate denigra pe celălalt părinte pentru a dobândi o poziție de forță.


Acest articol a fost tradus și adaptat de către Iulia Claudia Dumitru - Content & Concept Creator, Storyteller & Creative Writer, după un material al National Domestic Violence Hotline (www.thehotline.org). Pentru a intra în legătură cu Iulia, ne puteți contacta la adresa contact@sieureusesc.ro

 

 

Înapoi