De ce să îmi spun povestea de învingătoare?

În lupta de combatere a violenței domestice, mulți ani s-a pus accent pe înțelegerea gravității situațiilor de violență pe care societatea le bagateliza, uneori chiar și cei datori să intervină. E greu să depășești violența fără sprijin din afară și tocmai pentru a mobiliza acest sprijin, cele mai multe materiale de informare despre violența domestică arată femeia ca victimă, lipsită de apărare. În știri, adesea se pune accent pe situațiile dramatice, în care se pierd vieți din cauza violenței domestice. Sunt situații reale și e nevoie să fim întâi de toate conștienți de ele. 

Dar efectul acestor imagini asupra femeilor care se confruntă cu violența poate fi unul de descurajare și demotivare. Ele oricum se simt izolate și singure, așa că dacă văd doar știri despre alte victime cu vieți distruse, se vor simți și mai neputincioase. Este nevoie și de povești de reușită, care inspiră încredere în forța femeilor de a depăși situațiile de violență și le motivează să caute sprijin. Această forță nu o inventăm - ea este acolo, folosită de cele mai multe ori pentru a funcționa zi de zi, în ciuda violenței: forța de a te trezi,  merge la muncă, a-i îngriji pe cei din jur - copii, părinți - fără a-i alarma. Cel mai motivant este exemplul cuiva care a trecut prin această experiență. De aceea, A.L.E.G. a creat programul SiEuReusesc în care femeile își spun poveștile de învingătoare. 

Pentru a-și descoperi învingătoarea dinăuntru, o victimă a violenței are nevoie de ajutorul celor din jur, dar și de sprijin specializat. Noi am fost pentru mulți ani vocile lor, înainte să lansăm programul #ȘiEuReușesc. Aplaudăm fiecare victorie a unei femei spre o viață liniștită și suntem acolo să răspundem oricărei persoane care încă nu e pregătită să facă acest pas. De câte ori este cazul. Rămânem uneori fără cuvinte în fața curajului și forței învingătoarelor pentru că nu știm pe cineva care să fie mai rezilient decât atât. Ne-am dorit să arătăm lumii întregi că victimele violenței nu sunt slabe, că acestea sunt oameni ca mine, și ca tine, dar care au o forță extraordinară de a crede că există viață după suferință. 

Ne-am dorit ca aceste povești de reușită să devină un ecou de voci care spun și eu, și eu, tot mai puternic și mai prezent în mintea celei care are nevoie. Să arate că, în ciuda rușinii și vinovăției care vine la pachet cu trecerea prin violență, există mereu cineva care poate să ofere o vorbă bună sau chiar sprijin.

Și, după ce au făcut acest pas de la victimă la învingătoare, este important să dea mai departe înțelepciunea experienței de a se transforma. Cum zicea Kathrime May despre a-ți împărtăși propriile experiențe, într-una dintre cărțile noastre preferate, Iernile sufletului, 

(Să vorbești despre povestea ta) Este un schimb în care nimeni nu pierde.(…) poate implica ruperea unui obicei de-o viață, unul transmis cu grijă de-a lungul generațiilor: acela de a privi nenorocirile altor oameni și de a fi sigur că le-au adus asupra lor înșiși într-un mod pe care tu nu l-ai face niciodată. Aceasta nu este doar o atitudine neplăcută. Ne face rău, pentru că ne împiedică să aflăm că dezastrele se întâmplă într-adevăr și cum ne putem adapta atunci când se întâmplă. Ne oprește să ajungem la cei care suferă. Și când vine propriul nostru dezastru, ne forțează într-o retragere umilită, în timp ce încercăm să vânăm greșeli pe care nu le-am făcut niciodată sau atitudini greșite pe care nu le-am avut niciodată. Ori asta, ori devenim siguri că trebuie să existe pe cineva acolo pe care să-l putem învinovăți. (…) aflăm că viața este adesea al naibii de nedreaptă, dar continuă să se întâmple cu sau fără acordul nostru. Învățăm să privim cu mai multă amabilitate crizele altora, pentru că acestea sunt atât de adesea prevestitoare ale propriului nostru viitor.

La capătul oricărei povești de învingătoare citite se află o altă persoană cu o istorie de viață similară. O persoană care până acum și-a spus doar mie mi se întâmplă. Merit abuzul și nu pot să îmi văd viața altfel și care, după parcurgerea poveștii poate schimba firul gândurilor în: și eu pot să cer ajutor. Dacă ea a reușit, și eu pot. 

Citește toate poveștile lor aici:  https://sieureusesc.ro/ro/testimoniale