Ce se întâmplă în psihicul meu când sunt într-o relație abuzivă?

Ce te-a ținut/Ce te ține în relația abuzivă de cuplu? Nu vezi că nu îți face bine? – este atât un gând interior al învingătoarelor violenței, cât și o replică primită din partea apropiaților acestora atunci când ele decid pentru prima dată să vorbească despre viața lor.

 

O relație abuzivă constă într-un tipar de comportamente folosite de către unul dintre parteneri cu scopul de a obține putere și control asupra celuilalt partener cu care se află în relație. Orice persoană se poate afla într-o astfel de relație, indiferent de vârstă, statut profesional, educație, ș.a. Recunoaște semnele unei astfel de relații citind mai multe informații aici.

 

Și totuși, de ce ar alege cineva să rămână într-o astfel de relație?  

 

Fiecare persoană răspunde diferit la violența domestică: dacă unii decid să părăsească relația imediat după primul episod, alții rămân în această situație, sau părăsesc agresorul ca apoi să revină la el de mai multe ori. Acest fenomen este explicat de către Walker (1979), prin ciclul violenței, definit în patru faze:

 

1. Acumularea de tensiune

Agresorul provoacă, jignește, umilește, acuză. Stresul se acumulează din orice motiv, cum ar fi probleme legate de educația copiilor, probleme de intimitate, neînțelegeri, boli, probleme financiare, legate de locul de muncă, dar și evenimente catastrofice, cum ar fi în starea  de urgență, etc. Agresorul se simte ignorat, amenințat, deranjat. Ca sa evite escaladarea conflictului, victima devine tot mai compliantă, submisivă, are mai multă grijă de familie, dar simte că merge pe coji de ouă. Sau, în unele cazuri, victima provoacă la descărcarea tensiunii. Oricum ar fi, ceea ce urmează să facă agresorul nu este justificat.

 

2. Manifestarea violenței

Agresorul are nevoie de un pretext pentru a acționa violent. Abuzul se poate manifesta prin ţipete, ameninţări, reproşuri, hărțuiri, lovituri. De fapt, agresorul își manifestă controlul, poziția de dominator în relație. Aceste momente lasă urme foarte adânci atât pentru victima directă, cât și pentru martorii neputincioși la aceste scene - copiii. La final, abuzatorul e sigur că victima și-a căutat-o și se consideră îndreptățit pentru modul în care a acționat.

 

3. Împăcarea

Acum, că agresorul s-a calmat, îşi schimbă total comportamentul. Uneori își cere scuze, e umil, poate jură că așa ceva nu se va repeta, vrea să se revanșeze. Uneori poate amenința că își va face rău dacă e părăsit. Alții se prefac, în schimb, că nimic nu s-a întâmplat, minimizează episodul și suferința victimei. Cu cât victimele se îndepărtează mai mult, cu atât ei se vor purta mai frumos, încercând să le recucerească.

 

4. Luna de miere

În această etapă, agresorul face eforturi să pară bun, iubitor, înțelegător, poate chiar merge la terapie de cuplu, caută soluții de salvare a relației. Nu vrea să piardă victima. După un timp tensiunea începe din nou să crească, iar ciclul abuzului va continua, până când unul dintre cei doi îi va pune capăt.

 

Fiecare ciclu al violenței întărește legătura traumatică, un atașament emoțional puternic între o victimă și agresorul ei. Atașamentul dependent al victimei față de agresor reprezintă în acest sens o legătură traumatică. Aceasta apare mai ales la adulții care au copilărit în familii disfuncționale, abuzive, unde au fost victime sau martori la violență domestică sau abuz emotional.

 

Cum recunoști legătura traumatică?  Aceasta apare în relațiile unde există un dezechilibru de putere (de exemplu, de natură financiară). Cu cât dezechilibrul se amplifică, victima se simte tot mai slabă și are nevoia de a fi dominată. Abuzul (pedeapsa) alternează cu comportament bun din partea agresorului (recompensă). Victima este ținută ‘’ostatică’’ în relație de această legătură emoțională care se creează cu agresorul.

 

Rădăcinile acestui tip de legătură traumatică sunt însă, foarte vechi în psihicul victimei. Este un mod de a iubi și de a fi iubit învățat încă din copilărie, de acasă, de la cei apropiați. Se poate întâmpla ca un copil să primească de la părinți/bunici/îngrijitori dovezi de iubire, protecție, grijă, îmbrățișări, încurajări, la pachet cu respingere constantă, manifestări de abuz, vorbe grele, uneori palme. Astfel, copilul începe să asocieze iubirea cu abuzul și respingerea, uneori chiar să le confunde. Ușor ușor, învață să-și ignore emoțiile și trăirile fiindcă observă că nu-i sunt de niciun ajutor nici pentru a se proteja de abuz, nici pentru a primi iubire.  În schimb, face eforturi pentru a deveni cât mai bun și a îndeplini așteptările părinților, căutând iubirea acestora. În timp, începe să aibe senzația că nu merită iubirea, că aceasta doare, este grea sau imposibilă. 

 

Atunci când un copil devine adult și se regăsește într-o relație abuzivă tinde să țină de aceasta, blocându-și emoțiile, nevoile sau intențiile și începe să se învinovățească pentru abuzurile emoționale sau fizice din partea partenerului. În același timp, partenerul întărește legătura traumatică emoțională când prin respingere și abuz, când prin dovezi de grijă, atenție și protecție. O persoană poate să rămână într-o astfel de relație din mai multe motive, cel mai des întâlnit este că nu o percepe ca fiind una toxică. Alte motive pe care le putem menționa este frica de necunoscut  (a fi pe cont propriu pare sa fie mai înfricoșător decât a fi o victimă), responsabilitatea de a creste copii singură, amenințarea că dacă păsărește relația își poate pierde copiii, promisiunile partenerului ca se va schimba, vinovăția victimei că partenerul nu se va descurca fără ea, credința că acesta are nevoie de salvare și doar ea îl poate ajuta, ș.a.

 

Dacă te afli într-una dintre situațiile de mai sus, caută să vorbești cu cineva de înceredere. Echipa #ȘiEuReușesc îți stă la dispoziție. Trimite-ne un mesaj la adresa contact@sieureusesc.ro și te vom pune în contact cu specialiști în domeniu. 

 

Află mai multe detalii: https://www.youtube.com/watch?v=HkjLJ4PNjhE&feature=youtu.be

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Acest material a fost realizat în cadrul grupului #ȘiEuReușesc - Relații sănătoase București, coordonat de psiholog Cătălina David. #ȘiEuReușesc Comunitatea București este un proiect organizat de A.L.E.G. (www.aleg-romania.eu) susținut prin Fondul IKEA pentru Egalitate de Gen, finanțat de IKEA România și gestionat de Fundația Comunitară București.

 

Înapoi