Abuzul emoțional sau vânătăile care nu se văd

- Te bătea?

- Nu!

- Te abuza sexual?

- Nu!

- Și atunci de ce ai plecat?

 

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care o învingătoare le poate primi de la cei apropiați atunci când se hotărăște să părăsească o relație abuzivă. Totuși, de cele mai multe ori, despre violența domestică se crede, în mod eronat, că ea presupune doar abuz fizic. Însă, o victimă a violenței domestice poate să aibă rănile și vânătăile în suflet. Uneori, agresiunea nu presupune lovire, violență sexuală sau alte urme vizibile ci o constantă stare de teroare psihologică. Umilințele, jignirile, tacticile de intimidare și presiunea constantă de a fi la anumite standarde pot crea traume la fel de dureroase precum lovirea.

 

Fără doar și poate, în relații, cu toții greșim. Însă abuzul poate fi recunoscut printr-un ciclu care se repetă. Iar și iar. Un agresor nu va abuza o singură dată, ci va repeta același tipar prin care victima îi devine subjugată. De cele mai multe ori, partenerul ce agresează poate avea păreri de rău pentru comportamentele sale și va promite că nu se vor repeta. Fapt care redă speranța victimei. Învinovățirea persoanei abuzate, negarea abuzului, acuzațiile că victima exagerează gravitatea situației, copleșirea cu cadouri pentru a fi iertat, lipsa de comunicare sau pedepsirea prin retragerea prezenței, toate aceste tactici crează un ciclu în care femeia ce a fost abuzată emoțional se va întoarce în relație. Fie din cauza tensiunii și a presiunii pe care o resimte să repare relația, fie pentru că speră și crede promisiunile pe care abuzatorul le-a făcut în faza de reconciliere.

 

Cum poți recunoaște abuzul psiho-emoțional?

Comportamentul pasiv și supus, starea de nervozitate aparentă, dorința de a nu părăsi partenerul  sau de a nu fi părăsită de acesta , stările de depresie și detașarea de probleme (Pe mine nu mă afectează) precum și stările de anxietate, manifestate prin alertă generală, insomnii, teama de a mai exprima ceea ce simte, frica de a respira, sentimentul de a merge pe coji de ouă prin casă, căci oricând poate izbucni un nou val de atacuri, toate fac parte din dinamica de tip agresor-victimă. În plus, emoțiile intense de rușine și vinovăție, manifestate adesea prin separarea de prieteni și familie, lipsa de concentrare la muncă, stima de sine deteriorată și gândurile negativiste sau chiar de suicid sunt semnele unei relații abuzive.

 

Iată câteva semne prin care poți recunoaște abuzul:

- Îți închizi gândurile și emoțiile, te detașezi de realitate și te izolezi de cei apropiați

- Îți este rușine că nu te-ai putut proteja

- Te simți vinovată că nu ai depășit abuzul

- Crezi că până acum ar fi trebuit să îți treacă

- Simți că dacă vei recunoaște abuzul ți-ai dezamăgit părinții și/sau copiii

- Te pedepsești fizic sau emoțional că nu ți-ai putut proteja copiii sau pe tine

- Crezi că meriți tratamentele abuzive și că partenerul era obosit, supărat, stresat și îi cauți mereu scuze

- Nu vrei să te deschizi, să ceri ajutor, de teama că vei fi judecată

- Consideri că singură nu te vei descurca și te simți copleșită, abandonând încă dinainte de a începe demersurile ieșirii din relație

- Îți spui mereu că Eu nu am pățit nimic! Mie nu mi s-a întâmplat nimic!

- Există probleme de comunicare pe care te temi să le mai abordezi, anticipând răspunsul partenerului

- Gândești despre tine că ești defectă, greșită, că tu ești problema

 

Nu ești singura și nu ești  este ceva în neregulă cu tine. De fapt, perpetuarea unui ciclu abuziv contribuie la instalarea emoțiilor, gândurilor, comportamentelor și sentimentelor de mai sus.

 

Despre abuzul emoțional și cum ajungi să crezi că meriți tot ce e mai rău

 

Un partener abuziv poate utiliza în mod conștient sau inconștient o serie de tactici prin care treptat dobândește control și putere în relație. Faptul că vorbim despre o persoană apropiată, față de care ai sentimente de iubire, alături de care ai construit o relație de atașament, de care te leagă amintiri sunt pârghiile pe care cei care abuzează le folosesc. De altfel, un partener  de acest tip nu își va da arama pe față încă de la început, tocmai pentru a clădi relația de atașament și pentru a avea un minim de control.

 

Poate fi abuz de ordin psihologic și emoțional orice formă de hărțuire la telefon, față în față sau pe e-mail, urmărirea fizică sau înregistrarea cu camere. Poate fi hărțuire provocarea daunelor în locuința sau asupra obiectelor personale, efectuarea apelurilor telefonice repetate sau trimiterea de cadouri nedorite, contactarea familiei sau chiar amenințarea cu rănire a victimei, a familiei a acesteia, a copiilor sau animalelor de companie. Manipularea emoțională într-o relație presupune folosirea tehnicilor de amenințare voalată: Crezi că părinții tăi vor fi fericiți că divorțezi? sau Fiica noastră ce va spune când îi zici că te desparți de mine? pot fi considerate drept abuzive, deși foarte des sunt trecute cu vederea. La fel și ultimatumurile: Dacă ieși în oraș, te părăsesc!

 

Strigătele, certurile violente, umilințele, batjocura, injuriile în fața familiei, în fața altora, posesivitatea și tehnicile de izolare a victimei de prieteni și familie (De ce să te vezi cu prietenele? Eu nu sunt suficient? Ele te conving să stai departe de mine! Nu ai văzut că amicele tale te păcălesc? De fapt, sigur ai pe altcineva!) sunt elemente ce constituie o dinamică de teroare în cuplu. La ele se adaugă învinuirea victimei pentru comportamentul agresiv al abuzatorului, căci el nu are nicio vină, presiunea de a demonstra victimei că nu poate ieși din relație sau tehnicile prin care victima ajunge să creadă că este lipsită de valoare. Agresorul își poate manifesta și controlul asupra vieții private a victimei, a programului acesteia (După muncă, vii acasă!), asupra câștigurilor salariale, uneori asupra gândurilor și emoțiilor ce transmit Nu ai dreptul să gândești așa! Gândești prost! Simți greșit! Exagerezi! Ți s-a părut! Ești nebună!

 

Ce poți face dacă te regăsești în tiparele abuzului invizibil?

 

Dacă trăiești abuzul emoțional de mai mult timp este posibil să ajungi să crezi că nu ai unde să mergi, că niciun serviciu de ajutor (adăpost, poliție) nu este de încredere, că nu te vei descurca cu banii sau creșterea copiilor. În plus, stigmatizarea socială și familială te poate face să rămâi mai mult decât ai putea într-o dinamică abuzivă.

 

Toate aceste confuzii, frici, furii și îndoieli sunt firești dacă trăiești într-o astfel de relație de mai mult timp. Însă există întotdeauna mijloace prin care îți poți lua viața înapoi. Deși poate părea greu sau copleșitor, deși poate părea mai simplu să rămâi în ceea ce îți este familiar, decât să iei viața de la capăt, neștiind la ce să te aștepți, este posibil să trăiești o viață liniștită, fără abuz.

 

Începe prin a conștientiza că ceea ce simți, gândești și trăiești este real. Caută ajutor, suport, vorbește despre experiența ta cu cineva de încredere. Apelează cu încredere la serviciile programului #ȘiEuReușesc printr-un mesaj la adresa contact@sieureusesc.ro

 

Acest articol a fost realizat de către Iulia Claudia Dumitru - Content & Concept Creator, Storyteller & Creative Writer. Pentru a intra în legătură cu Iulia, ne puteți contacta la adresa contact@sieureusesc.ro

 

 

Înapoi